Izvorul noptii
Frumoaso,
ti-s ochii-asa de negri incit seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare
ca ochii tai, adinci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste vai
si peste munti si peste sesuri
acoperind pamintul
c-o mare de-ntuneric.
Asa-s de negri ochii tai,
lumina mea.
Poezia de mai sus a fost sursa de inspiratie a acestor lucrari
Vara de noiembrie
Acesta este un desen in pix roșu si creioane colorate pe care l-am realizat azi după ce am citit poezia “Vara de noiembrie” de Lucian Blaga, o poezie de dragoste care m-a făcut sa-mi doresc sa fiu eu pe pajiștea de munte, sub cetini, langa iubita mea (din păcate nu este o persoana reala) si sa o privesc când doarme in lumina răsăritului, atât de frumoasa, ca o zi însorita.
Mai jos e poezia lui Lucian Blaga, poezia care m-a inspirat
Vara de noiemvrie
Iubito,-mbogateste-ti cintaretul,
muta-mi cu mina ta in suflet lacul,
si ce mai vezi, vapaia si inghetul,
dumbrava, cerbii, trestia si veacul.
Cum stam in fata toamnei, muti,
sporeste-mi inima c-o ardere, c-un gind.
Solar e tilcul ce tu stii oricind
atitor lucruri sa-mprumuti.
O, lumea, daca nu-i o amagire,
ne este un senin vesmint.
Ca esti cuvint, ca esti pamint,
nu te dezbraci de ea nicicind.
O, lumea e albastra haina,
in care ne cuprindem, strinsi in taina,
ca vara singelui sa nu se piarda,
ca vraja basmului mereu sa arda.
Vazduhul seminte misca
In ceasul acela pe-a muntelui coama -
unde-adastaram sub brazi,
nimiciti de arzindul albastru
din clara preziua de toamna -
Tu adormisesi patrunsa de soare
mie alaturi, in sura de cetini.
In suier venind din adincuri
arar ca un val de racoare.
In valea lasata in urma se stinse,
de mult si ultimul zvon.
O frunza de fag ca o flacara-n par ti se-oprise.
Rotind, in descindere, frunza visa
ca-n an mai putea inc-o data
podoaba sa fie de foc altui pom.
Pe munte, pe coama, se stinse
de mult si ultimul zvon.
 |
| Desen in creion inspirat din poezia "Din parul tau" de Lucian Blaga |
In anul 2000 am citit poezia de dragoste "Din parul tau" de Lucian Blaga si am inceput sa-mi imaginez ca sunt eu in locul poetului si vad in parul lung si negru al iubitei universul cu stele, planete, galaxii, nebuloase si alte corpuri ceresti. Pe ea mi-o imaginam bruneta cu un par foarte lung si des si ochii mari si buzele carnoase.
Desenul de mai sus este ultimul dintr-o lunga serie de desene si picturi inspirate din aceasta poezie.
Mai jos este poezia care m-a inspirat
Din părul tău
Intelepciunea unui mag mi-a povestit odatade-un val prin care nu putem strabate cu privirea,
paienjenis ce-ascunde pretutindeni firea,
de nu vedem nimic din ce-i aievea.
Si-acum, când tu-mi ineci obrajii, ochii
în parul tau,
eu, ametit de valurile-i negre si bogate
visez
ca valul ce preface-n mister
tot largul lumii e urzit
din parul tau --
si strig,
si strig,
si-ntaia oara simt
intreaga vraja ce-a cuprins-o magul în povestea lui
Daca tot le-am amintit o sa trec in revista si celelalte creatii inspirate din aceasta superba poezie.
 |
| Pictura inspirata din poezia "Din parul tau" de Lucian Blaga facuta in anul 2000 |
Aceasta este pictura pe care am facut-o in noiembrie 2000 dupa ce am citit poezia. Aveam doar 14 ani atunci. Am pictat portretul muzei poetului asa cum mi-o imaginam eu, cu stele si planete in parul ei lung si negru, cu ochii mari si buzele carnoase, purtand la gat un colier din aur cu pietre pretioase. Si acum imi amintesc ca aveam aceasta pictura pusa in spatele unui geam in camera mea, la inaltimea ochilor si de fiecare data cand o priveam tresaream toata de emotie imaginandu-mi ca muza mea si a poetului este reala si ca sunt in bratele ei si stam aproape una de alta si ne sarutam.
 |
| Desen in creion inspirat din poezia Din parul tau de Lucian Blaga facut in 2001 |
In 2004 an continuat seria de creatii inspirate din poezia lui Blaga cu un desen in pix si o pictura in ulei pe panza